Totul despre kinofobie

Uneori trebuie să experimentezi un sentiment inexplicabil de anxietate atunci când te apropii de un câine uriaș care alergă spre el. Unii oameni exagerează foarte mult pericolul și, în acest caz, frica se transformă treptat într-o fobie. Pentru a începe tratamentul, este necesar să înțelegeți cauzele acestei abateri.

Frica de câini în panică se numește kinofobie. Această tulburare psihică se caracterizează prin frică obsesivă, care nu poate fi stăpânită de sine. Excitarea ușoară se dezvoltă treptat într-un atac de panică.

Cel mai adesea, fobia începe să se formeze în copilărie. Tulburarea de anxietate apare ca urmare a unei situatii care sperie foarte mult copilul. Ulterior, orice întâlnire cu un câine semnalează creierului omulețului despre pericol. Formarea unei forme severe de fobie este posibilă. Patologia poate fi observată la adolescenți și adulți.

Următoarele motive contribuie la apariția tulburării de anxietate.

• Boala este moștenită de la părinte datorita predispozitiei genetice.
• Un copil poate copia comportamentul unui adult căruia îi este frică de câini, fără să încerce să-și ascundă frica. Bebelușul are o teamă inconștientă de animal. De-a lungul timpului, frica parentală transmisă se poate transforma într-o adevărată fobie.
• Părinte necorespunzătoare duce adesea la această abatere. Copilul nu are voie să mângâie animalul de companie al altcuiva, intimidând cu infecția cu zona zoster sau rabie. Este strict interzis să aduceți câini acasă, să aveți orice contact cu aceștia.

Unii părinți sperie copilul cu probabilitatea de a fi atacați de un câine și posibilitatea de a fi mușcați de acesta.La început, copilul se teme de animale, le ocolește. Ulterior, frica se dezvoltă într-o tulburare psihică.

• O situație traumatică apare atunci când apare o rănire la contactul cu un animal: de la o zgârietură ușoară la o mușcătură gravă.
• Rogue Pack Attack asupra unei persoane lasă o urmă profundă asupra psihicului.
• Dezvoltarea acestei fobii poate contribui la un complex de inferioritate cauzat de lipsa unor calități atribuite câinilor, de exemplu, loialitatea și curajul. Datorită recunoașterii propriei inferiorități, se formează frica.

Cei care nu au experimentat întotdeauna mușcături reale de câine dobândesc o fobie. Unii oameni, mușcați în mod repetat de câini, nu au dezvoltat nicio fobie. După aceea, o persoană se poate teme de câinii mari, dar frica nu duce la tulburări de anxietate.

Experții disting două tipuri de kinofobie - adevărată și falsă. O fobie adevărată este caracterizată de o groază copleșitoare atunci când o persoană întâlnește un câine. Persoana care suferă de boală poate chiar să cadă într-o stupoare din cauza fricii incontrolabile. Frica vine sub diferite forme:

• frica patologică numai de câini uriași sau, dimpotrivă, mici;
• frica de panică a unui animal dintr-o anumită rasă;
• teama de a se ciocni cu o haită rătăcitoare;
• frica hipertrofiată de mușcătură (adactofobia este caracteristică copiilor și adolescenților);
• infecție cu rabie prin mușcătură sau alt contact (rabiefobie).

Persoanele cu kinofobie falsă sunt periculoase din cauza urii lor față de câini. Devin agresivi la vederea animalelor de companie mari și mici. Astfel de pseudo-kinofobi pot lovi un animal în cale, împușcă câinii vagabonzi, le pot adăuga otravă și pot face alte încercări de a face rău. Adesea, astfel de persoane au convulsii isterice și alte afecțiuni patologice.

Unii manifestă o atitudine agresivă de necontrolat nu numai față de câine, ci și față de stăpânul acestuia, precum și față de persoanele care au o atitudine pozitivă față de animale. Pseudofobia este, de obicei, inerentă dejucătorilor. Psihiatrii sunt siguri că cel mai adesea își acoperă sadismul cu o frică prefăcută. Kinofobii adevărați se tem de câini, dar nu manifestă agresivitate față de aceștia.

O persoană poate simți frică chiar și la vederea cățeilor, imagini cu câini în imagini, fotografii. Ocolește teritoriul plimbării câinilor, evită să meargă la spectacole de circ, nu merge să viziteze proprietarii de animale de companie, iar când întâlnește un câine, se întoarce în cealaltă direcție. Anxietatea internă se acumulează treptat și poate duce la un atac de panică.

Astfel de persoane se caracterizează prin următoarele simptome psihotice:

• vigilenţă;
• nervozitate;
• iritabilitate;
• autocontrol strâns;
• defilare obsesivă în capul unor ciocniri recente cu un animal;
• concentrarea asupra problemelor minore ale vieții;
• sentimentul unei amenințări iminente;
• frică irațională copleșitoare;
• dorința de a fugi și de a se ascunde.

La o persoană care suferă de fobie, la întâlnirea cu un animal, se poate observa următoarea reacție somatică:

• paloarea pielii;
• transpirație crescută;
• jet de sânge la cap, tinitus distinct;
• tulburare de ritm cardiac;
• audibilitatea clară a bătăilor inimii tale;
• tremur în brațe și picioare;
• tensiune musculară;
• gât uscat;
• răgușeală a vocii;
• greaţă;
• stomac deranjat;
• sete intensă;
• nevoia crescută de a urina;
• ameţeală;
• migrenă;
• modificări ale tensiunii arteriale;
• constricție a pieptului;
• lipsă de oxigen, dificultăți de respirație.

Odată cu dispariția obiectului fricii, simptomatologia dispare imediat. Creșterea anxietății și a nervozității sunt resimțite de persoanele cu fobii severe. Individul este supus unui stres constant din cauza fricii de a se întâlni accidental cu câinele. Sentimentul de frică nejustificată duce la insomnie, nevroze și epuizare psihică generală.

Kinofobia lansată se transformă uneori în paranoia. O persoană nu poate scăpa de sentimentul că câinii îl urmăresc peste tot.

Un psiholog sau psihoterapeut recunoaște rapid o frică anormală de câini. Sarcina principală a unui specialist este de a identifica debutul bolii. Este foarte important să se determine exact când o persoană a început să simtă o amenințare ieșită din partea unui animal.

Diagnosticarea se efectuează în funcție de următorii parametri:

• identificarea manifestărilor primare de anxietate, a simptomelor fiziologice și psihologice;
• apariția anxietății și a atacurilor de panică la ciocnirea cu un anumit obiect și o anumită situație;
• evitarea eventualelor întâlniri cu câinii;
• absența altor tulburări psihopatologice.

La primul semn de kinofobie, trebuie să solicitați ajutor de la un specialist cu experiență. În stadiul inițial, fobia este ușor de corectat. O boală neglijată este greu de depășit pe cont propriu. În cazuri severe, numiți hipnoza, cu ajutorul căreia evenimentele traumatice și amintirile sunt forțate să iasă din conștiință... Hipnologul modifică percepția, ameliorează frica și restabilește răspunsul natural al organismului la animale.

Homeopatia este folosită și pentru a trata kinofobia.... Ea este capabilă să scape o persoană de emoțiile distructive. Utilizarea remediilor homeopate ajută la atenuarea căldurii fricilor și la neutralizarea panicii rezultate.

Un rezultat pozitiv de durată se observă cu tratamentul medicamentos pe termen lung. Medicamentele trebuie luate strict conform indicațiilor psihoterapeutului. El le scrie după o examinare cuprinzătoare și un diagnostic de cinofobie. Medicamentele nu vindecă complet boala, dar simptomele acute sunt ameliorate.

Pentru a reduce anxietatea și a combate nevroza, terapeutul poate prescrie tranchilizante. Antidepresive ajuta la evitarea atacurilor de panica. Sedative folosit pentru a scăpa de insomnie, pentru a reduce severitatea reacțiilor mentale și pentru a face față stresului. Nu este neobișnuit ca un pacient să dezvolte dependență de medicamente.

Pentru kinofobie se folosește terapia rațională și cognitiv-comportamentală. Metoda psihoterapiei raționale implică dezvoltarea capacității de a-și evalua temeinic propriile orori și rezultatele lor. Cel mai mare efect este obținut atunci când se utilizează terapia cognitiv-comportamentalăbazată pe o schimbare a modului de gândire al pacientului. Vizionarea unor filme relevante și citirea literaturii necesare permite pacientului să vadă animalul de companie ca pe un prieten al persoanei.

Experții folosesc pe scară largă metoda de abordare a obiectului fricii. Psihoterapeutul corectează cu atenție comportamentul pacientului, observând reacția acestuia la câine. Medicul dezvoltă viziunea opusă a animalului. Pacientul începe să-l privească ca pe un obiect care nu reprezintă nicio amenințare pentru sănătate și viață.

Urmează apoi a doua metodă: apropierea de frica însăși. Distanța se reduce treptat. În primul rând, ei exersează vizionarea videoclipurilor, studiind rasele și obiceiurile animalului.Aceasta este urmată de observarea câinelui din lateral. Apoi, o persoană petrece ceva timp în aceeași cameră cu un câine în lesă. După un anumit număr de ședințe, este permis să mângâiați animalul și apoi să-l scoateți la plimbare.

Un psihoterapeut poate sugera să profite de metoda reîncarnării. Când întâlnești un câine, trebuie să te imaginezi ca pe un obiect care nu trezește niciun interes în câine. Apoi există încredere că câinele cu siguranță nu va ataca.

Mulți experți recomandă achiziționarea unui cățel.

O persoană poate face față singura fazei inițiale a bolii. Inițial, trebuie să-și accepte frica și să realizeze importanța de a scăpa de ea.

În primul rând, o persoană care suferă de fobie trebuie să-și readucă sistemul nervos la normal. Gimnastica respiratorie, relaxare, decocturi si tincturi de valeriana, bujor, mama ajuta la scaparea de anxietatea si stresul inutile, contribuie la dezvoltarea controlului asupra sentimentelor tale. Are un efect pozitiv asupra calmării sistemului nervos dieta cu carbohidrati.

Somnul trebuie normalizat, care ar trebui să dureze cel puțin 8 ore. Surmenajul mental afectează negativ funcționarea creierului. Este indicat să evitați orice stres, suprasolicitare mentală și să nu vă supraîncărcați cu muncă. Trebuie să vă asigurați de o odihnă bună.

Alocarea zilnică a timpului pentru activitatea ta preferată, un nou hobby ajută la îmbunătățirea stării de spirit și a stimei de sine. Îmbunătățirea de sine și autocunoașterea oferă o oportunitate de a dezvălui talente ascunse, de a găsi armonie în trup și suflet și de a vă apropia de lumea exterioară. Practicarea oricărui tip de sport duce la scăderea anxietății și stabilizarea sistemului nervos central. Este necesar să fii des în aer curat.

Trebuie să încercăm să privim câinele cu alți ochi: este un prieten al omului. Ar trebui să vă concentrați mental asupra acestei imagini și să vă imaginați cum animalul de companie îl protejează pe proprietar, îi arată dragoste și devotament. Adesea, foștii kinofobi devin iubitori avizi de câini.

Experții recomandă să urmați următorul model de comportament atunci când vă întâlniți cu un câine:

• nu poți privi animalul direct în ochi, altfel o privire directă poate servi drept semnal pentru un atac;
• nu face nicio mișcare bruscă, nu flutura brațele, ci poartă-te calm, demonstrează-ți prietenia cu tot felul;
• nu ar trebui să zâmbiți larg, altfel animalul poate zâmbi pentru o demonstrație de colți și poate ataca o persoană;
• este indicat să comutați atenția câinelui cu un obiect aruncat cu grijă, care poate fi roade;
• în niciun caz nu trebuie să fugi de o haită de câini;
• în cazul unei încercări clare de a ataca un câine agresiv, trebuie să încercați să-l neutralizați, lovindu-l cu piciorul în nas.