Gândirea inductivă: caracteristici, varietăți și sfaturi de dezvoltare

Adesea, fiabilitatea investigației unei situații depinde de modul de gândire ales. Informațiile pot fi obținute trecând de la analiza unor părți ale obiectului la studiul ulterior al întregului subiect. Este vorba despre inducție.

A gândi inductiv înseamnă o tranziție de la un caz particular, un fapt separat la o generalizare, care se bazează pe proprietățile coincidente care sunt necesare pentru toate obiectele studiate. De exemplu, studiile privind solubilitatea amoniacului, potasiului, calciului, nitratului de sodiu în lichid i-au condus pe oamenii de știință la ideea că toți nitrații se dizolvă bine în apă. Gândirea inductivă se caracterizează prin trecerea de la o imagine specifică la generalizarea faptelor și derivarea unor reguli generale.

Aceasta înseamnă că în momentul urmăririi unor fenomene sau studierii obiectelor, gândirea umană caută semne omogene sau modele generale și formează o singură poziție pentru acestea. Observațiile ne permit să ajungem la o concluzie generală.

Un proces de gândire inductivă nu înseamnă inventarea unei reguli pentru descoperirea adevărurilor științifice. Gândirea inductivă presupune confirmarea unei concluzii de încredere bazată pe premise, observații specifice. Argumentul final servește ca confirmare a adevărului concluziei. O teorie se construiește pe baza generalizării explicațiilor.

Metoda este utilizată pe scară largă în știință. În stadiul inițial, se pretează cercetării, spre deosebire de metoda deductivă care vizează demonstrarea și confirmarea ipotezelor.Un act de gândire inductivă se concentrează pe crearea de noi teorii care apar în cursul studierii faptelor specifice. Informațiile sunt descriptive și pot fi comparate.

Nu este recomandat să te bazezi doar pe procesul de gândire inductivă fără utilizarea paralelă a gândirii deductive. Cel mai bine este să ajungeți la un rezultat final care este obținut deductiv și susținut de dovezi inductive.

Folosirea numai a metodei inductive poate duce la o concluzie falsă. De exemplu, toată lumea știe că zahărul, soda și sarea se dizolvă perfect în apă. Acestea sunt substanțe care curg liber. Ca rezultat, se poate concluziona în mod fals că toate solidele în vrac se dizolvă bine în apă. Nisipul este o substanță care curge liber, prin urmare, se dizolvă bine în apă. Cu toate acestea, nu este.

Există o expresie „logica feminină”. A apărut datorită obiceiului femeilor de a trage concluzii din fraze smulse separat rostite de cineva. De exemplu, capul familiei i-a reproșat soției sale că a suprasărat supa. Cu altă ocazie, a întrebat-o de ce sacoul nu fusese încă călcat. Pe baza a două comentarii, soția ajunge la concluzia că soțul ei o consideră o gospodină proastă. Bărbații tind să gândească într-un mod deductiv. Ei percep logica și integritatea, în timp ce femeile percep specificul și detaliile.

Odată cu prevalența inducției în activitatea mentală, apar concluzii care nu corespund întotdeauna adevărului. Numai utilizarea corectă simultană a metodelor inductive și deductive poate salva o persoană de patologie în procesul de gândire. Tipurile de gândire inductivă includ generalizarea, silogismul statistic, inducția simplă, un argument din analogie, inferența aleatorie, prognoza.

• Generalizarea se bazează pe o premisă separată care duce la o concluzie generală. Exemplu: unei fete i-a plăcut povestea „Focul” de Valentin Rasputin. A vrut să studieze toată opera scriitorului, pentru că este sigură că toate lucrările sunt de mare interes pentru cititori.
• Silogismul statistic duce de la generalizare la inferență despre individ. De exemplu, în sat a început o epidemie de gripă. Victor este un locuitor al acestui sat. Prin urmare, se poate îmbolnăvi de gripă.
• Inducerea simplă provine de la premisa unui eșantion mic pentru a deduce o altă persoană... Se poate da un exemplu. Înainte să sosească oaspeții, sora își face ordine în camera. Următoarea vizită a cunoscuților o încurajează din nou pe soră să curețe apartamentul. Aceasta înseamnă că sora face curățenie de fiecare dată înainte de a vizita prietenii din vatra familiei.
• Argumentul analogiei presupune luarea în considerare a calităților comune ale mai multor obiecte cu concluzia ulterioară că lucrurile pot avea și alte proprietăți. De exemplu, lana este pentru o oaie ceea ce lapte este pentru o vacă.
• O concluzie accidentală poate fi stabilită ca urmare a relației dintre două obiecte care indică o relație cauzală între ele. Alte date stabilite trebuie să confirme această conexiune. Astfel, un studiu asupra alcoolismului masculin a relevat faptul că unii dintre bețivii de test din copilărie au observat băutura părinților lor. Concluzie: consumul frecvent de băuturi alcoolice în familie este cauza alcoolismului la bărbați.
• Predicția este precedată de modele preluate dintr-o viață trecută. De exemplu, o cunoștință a cumpărat un bilet de loterie și a câștigat mulți bani, prin urmare, cumpărând astfel de bilete, mă pot îmbogăți și pe neașteptat.

Pentru a forma un proces de gândire inductiv este necesar să se dezvolte flexibilitatea gândirii în general. Pentru a face acest lucru, trebuie să vă extindeți orizonturile, să vă măriți propriul spațiu de locuit. O persoană care gândește unilateral nu este capabilă să construiască o multitudine de probabilități pentru dezvoltarea evenimentelor, explicând complet și fiabil orice fenomen.

Formularea concluziilor ar trebui făcută numai pe baza unor judecăți corecte. Conceptul de adevăr și fiabilitate a informațiilor poate fi format doar la primirea unor concluzii specifice. În acest scop, este necesar să apelăm la noi cunoștințe culese din cărțile citite. Cititul dezvoltă activitatea mentală a unui individ care construiește mental lanțuri interconectate de informații primite, ajunge la rezultatul corect. Rezolvarea problemelor logice și matematice vă permite să pregătiți atât moduri de gândire inductivă, cât și deductivă.